Nu stiu... spuneam la inceput ca-s intre lehamite si sila si furie si altele. Pe buna dreptate, propavaduirea unor chestii putin si prost intelese si erijarea in personaje evlavioase, dar gata oricand cu mana pe manerul sabiei, imi apar ca o profunda ipocrizie impletita cu o prostie de joasa speta, uneori dublate de o rautate improprie pana si mainstream-ului crestinesc cu care-si umplu gura. Nu combat. Am tot primit acele link-uri, poate asteptandu-se sa dau vreo replica, de orice soi: documentata, ironica, mitocaneasca sau furioasa. La fel cum m-am gandit sa abordez acest aspect. Dar nu, nu am ce discuta cu asa ceva, pe astfel de teme. In primul rand, orice as discuta, omuletii astia vor pune eticheta dupa modelul sovietic arhicunoscut: nu esti cu noi, esti impotriva noastra. Omitand doua lucruri: eu am fost in barca lor, pe de o parte, iar pe de alta parte, scopul initial (toleranta, iubirea, dorinta de apropiere) este estompat pana la extinctie de aceasta dorinta nefireasca de a eticheta, de a te dojeni, de a te pune la colt (cu o aparenta blajinatate). In al doilea rand, eu nu sunt impotriva lor ca apartenenti ai unei dogme, eu sunt impotriva lor deoarece am avut la indemana aceleasi mijloace si unelte pentru a pricepe sau macar a incerca sa pricepem anumite aspecte cu propriul cap.
Nu ma pot razboi totusi cu oameni pe care ii consider nepregatiti si inchistati, daca stau sa ma gandesc, ar fi o infruntare inegala. Stiu, iata un motiv in plus sa fiu considerat arogant si etichetat. Iarasi mi se zangane. Si povestea cu ipocrizia acestor ipochimene, nu se termina aici. Ei nu vor sa te lase, ei apar mereu semnalizand si facand pe vectorii morali. Si acum vreo 15 ani stateam de vorba cu un preot, un batran deosebit. Si deosebit de echilibrat, ceea ce pana la urma cred ca-i esenta harului. Si ma scuzam, in perioada habotniciei mele (pentru ca a existat si asta) ca urmeaza un program foarte incarcat tip job, facultate, sesiune, alea. Iar el mi-a raspuns: nu-ti face griji, stii unde gasesti biserica, stii unde sa vii cand ai nevoie, nu trebuie sa vii aici pentru ca trebuie sa vii, mai cu seama ca-l porti pe domnul in tine. Cand vii, esti binevenit si nu-ti face probleme, daca esti murdar, daca ai gresit, daca ai pacatuit. Niciodata nu mi-a impus ceva, nu mi-a impuiat capul cu prostii inutile si a vorbit simplu si direct. Niciodata nu m-a certat, niciodata nu mi-a reprosat. M-a determinat sa ma cert singur si sa iau singur masurile cuvenite in ceea ce ma priveste. Asta inteleg eu prin crestinism, nu balmajelile inculte ale unor inchipuiti sfinti si asanatori morali. Sa va fie rusine, impostori ipocriti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu