Antrenorul intelege si se enerveaza. Atat. Bonetti are limitele lui în ceea ce priveste nuantele limbii romane. Nici cu dex-ul in mana, nu ar fi in stare sa spuna “ba, fraiere!” destul de convingator. Dar de înteles, întelege. In fine, banuieste. Si-a facut o parere despre profesionismul din Liga Unu, despre cumetrii, nasi, fini, despre luptele intestine din birourile ros-albilor. La urma urmei, e italian. Stie ca se fac blaturi, stie ca jucatorii trantesc meciuri, stie si ia masuri inutile de precautie. Actionarii le numesc, la misto, “experimente”. Danciulescu le spune, direct, barbateste, “mizerii”. Cand se va vedea mana lui Bonetti la Dinamo? Cand isi va semna demisia, probabil. Oricine va veni in locul lui va trebui sa suporte aceleasi sacaieli experte din partea “materialului”. Va fi ca un zidar pe care-l injura caramizile, un brutar pe care-l ironizeaza faina, un sofer pe care-l boscorodeste masina, un profesor pe care-l lasa corigent elevii etc. E grav, dar, sa recunoastem, e si pitoresc, in genul unei lumi intoarse pe dos. Cel mai convenabil, pentru Marius Niculae, Danciulescu si compania, ar fi un tehnician care le face ghetele, ii saluta cu “sa traiti!” si nu-i deranjeaza cu indicatii. Ce-i atat de complicat de inteles? Asta vor jucatorii dinamovisti. Eventual, un antrenor care sa si joace in locul lor, nu doar sa se laude cu golurile lor. Asa, de pe margine, e usor sa critici. La cat chef de alergat au aratat “ciinii” la derby, exista sanse sa-l vedem pe Bonetti centrand si dand cu capul în finala Cupei. Dupa care, suspicios, italianul sa se scoata singur de pe teren în minutul 10.