De ce Nu as Pleca din Bucuresti?


Am multi prieteni care au ales sa plece din tara si care traiesc de ani buni la Londra, Bruxelles sau Oslo, fara sa mai ai aiba macar un singur gand de a reveni in tara definitiv. Nu o data au incercat sa ma convinga si pe mine sa imi iau familia si sa aleg un alt loc unde sa imi cresc copiii. Stiu sigur ca orice alta tara le-ar oferi copiilor mei o sansa infinit mai mare fata de ce le poate oferi Romania, si la capitolul scoala, facultate si la capitolul munca, si la capitolul servicii, respect, societate... Si cu toate astea sunt si motive pentru care nu as vrea sa plec de aici, motive serioase dar si motive subiective. Unul dintre acestea din urma este atasamentul meu profund fata de Bucuresti, nu pentru ca ar fi extraordinar de curat, dar pentru ca ideea de Bucuresti imi face bine si ma face mereu sa ma simt acasa, oricat de gri si de urat l-as vedea cand il privesc obiectiv. Nu as lasa niciodata Bucurestiul, pentru ca ador Centrul Vechi, cu miliardele de terasute si barulete mici si speciale, cu oamenii deosebiti pe care nu ii vezi pe strazile cartierelor, cu femeile frumoase, 


mereu aranjate si stilate, cu muzica ce rasuna din toate partile... Nu as putea pleca niciodata si sa nu ma mai bucur de parcurile de aici, de locurile unde pot merge cu copiii si sa se joace ore in sir fara se plictiseasca prin miliardele de locuri de joaca, sa se dea cu karturile, sa se plimbe cu vaporasul... Mi-ar lipsi atmosfera minunata cu prietenii, care sunt toti aici si pe care mi-ar fi dor sa ii vad ori de cate ori vreau. Mi-ar lipsi sa colind cu fetele prin mall-uri, mi-ar lipsi sa merg cu frate-miu prin anticariatele dupa care e innebunit, mi-ar lipsi cinematografele... Nu as putea niciodata sa ma obisnuiesc cu traficul din Londra, cu faptul ca ar trebui sa fac vreo doua ore pana in centru sau ca sa ajung in vizita la vechi prieteni... As ramane in Bucuresti pentru teatre, pentru infinitatea de oportunitati de petrecere a timpului liber pentru noi si pentru copii, pentru piete, pentru evenimente si concerte, pentru tot ce inseamna viata aici. Preturile imobiliare din Bucuresti au scazut destul de mult si continua sa scada asa ca poate ma voi putea muta undeva mai in centrul orasului meu natal.

Folk "Open-Minded"


Actul Intai. Urc pe scena cu florile, artistul meu nici nu catadicseste sa se ridice... s-a ridicat cu greu de pe scaun, si dintr-o privire, si-a dat seama ca sunt eu; dupa care a facut stanga-mprejur fiindca, ori i-a fost intr-adevar frica sa nu-i stric spectacolul, dand dovada ca nu este nicidecum open-minded asa cum pretinde a fi, ori stia ca-l urmareste din sala prietena; si ca sa nu o supere pe cea pe care a carat-o la spectacol, nu mi-a multumit, dar nici nu mi-a oferit o strangere de mana, cum ar fi fost normal. Iar ea i-a spus prietenei noastre comune Nicoleta, la care s-a cazat cand a venit la Braila, o citez: “Ce-i trebuie Manuelei, ca ea s-a maritat!” adica eu sa stau ca intr-o inchisoare pentru ca m-am maritat? Asa conceptie “open-mind” are ea despre casnicie si despre libertatea individului? Dar care era treaba ei, in ceea ce ma priveste? Am rugat-o eu cumva sa-si dea cu parerea? Sa-si vada de treaba ei si de viata ei! De ce s-a amestecat unde nu-i fierbea oala? A crezut ca daca dau un buchet de flori, atentez la prietenia ei cu el? Ce treaba au avut florile cu ea? Nu suporta sa vada ca prietenul ei artist primeste flori de la o femeie? Trebuie sa se invete, pentru ca artistii primesc flori la spectacole. 

Actul Doi. Cand Mihailescu Ovidiu a vazut ca “s-a schimbat la fata”, a sarit sa-l sustina si mi-a zis: “Nu acum se dau florile! florile se dau la urma, dupa spectacol”. Pe el nu l-a solicitat nimeni sa-si dea cu parerea dar, s-a solidarizat cu lipsa de bun simt a lui si i-a tinut isonul. Obraji “subtiri”. Extrem de “subtiri”. Soricizati, nu gluma. Ii raspund lui Mihailescu: sa iti asculti singur folk-ul pe care-l canti, nu as fi venit la spectacol daca stiam ca vei folkui la un loc cu el. Eu nu eram obligata sa ascult altceva decat aveam chef si pentru care ma dusesem la Chira-Chiralina. Tinerele talente au cantat binisor, dar pe ele eram pregatita sa le ascult! Nu si pe tine Vacarule Nelu! Parca asa se cheama un album de-al tau pe romaneste! Asa ca, am dat florile unui om cu mintea incuiata, cu vederile inguste si lipsit de cel mai elementar bun simt, si am plecat, fiindca ma plictisisem ingrozitor ascultandu-ti folkul si vazandu-te cum transpiri, agitandu-te peste masura. Iar daca erai open-minded, asa cum ii plac oamenii lui, ti-ai fi inghitit cuvintele, chiar daca voiai sa fii solidar cu prietenul tau de cantare, nu ma trimiteai pe mine sa stau frumusel in bancuta, si sa astept sa iti termini tu lalaiala folkista, ca sa ii ofer florile lui.

Modelul Perfect de Canapea


Cu siguranta, nu de putine ori v-ati lovit de problema insuficientelor sau incomodelor  locuri in sufragerie, pe canapea. Ori pentru ca este canapeaua mica, ori pentru ca este doar lunga si devine incomoda o discutie stand aliniati. Un nou model de canapele revolutioneaza spatul destinat relaxarii in sufragerie si anume canapelele cu insula, cunoscute si sub denumirea de coltare. Un coltar asezat in sufragerie, in primul rand ca va da un aer elegant incaperii si va oferi cu siguranta destul loc pentru toti membrii familiei sau prieteni fara sa incurce trecerea. Locurile fiecaruia  vor fi comode atat pentru stat la tv cat si pentru purtat o discutie, datorita formei canapelei care ofera loc atat in linie cat si perpendicular cu partea principala a canapelei incat toti cei asezati sa se poata vedea unul cu celalalt. Pe langa acest avantaj, canapelele tip coltar, sunt extensibile, astfel incat partea principala a canapelei se extinde la nivelul insulei creand un pat imens (140x190) si comod pentru 1 pana la 3 persoane daca este nevoie.


Husele, disponibile cu diverse modele si culori sunt rezistente si usor de intretinut, destinate utilizarii zilnice a mobilierului atat cu functia de canapea pe timp de zi cat si de pat, pe timp de noapte. Fiecare canapea-coltar este accesorizata si cu o lada pentru depozitare unde puteti pune asternuturile sau alte lucruri care nu isi gasesc locul in sifonier pentru a va elibera de acestea. Toate aceste atuuri le fac perfecte pentru mobilarea sufrageriilor dar si pentru dormitoare, saltelele canapelelor de colt fiind de tip relaxa. Coltarele vin insotite deasemenea si de cateva perne ce va vor ajuta sa stai relaxati si sa aveti o pozitie corecta a corpului. Numai testand un mobilier de acest gen va puteti da seama de avantajele pe care le prezinta ce le intrec cu mult pe cele ale canapelelor clasice si neavand preturi exagerate in raport cu alte piese de mobilier sunt la indamana oricui isi renoveaza si remobileaza casa sa le incerce.