Actul Intai. Urc pe scena cu florile, artistul meu nici nu catadicseste sa se ridice... s-a ridicat cu greu de pe scaun, si dintr-o privire, si-a dat seama ca sunt eu; dupa care a facut stanga-mprejur fiindca, ori i-a fost intr-adevar frica sa nu-i stric spectacolul, dand dovada ca nu este nicidecum open-minded asa cum pretinde a fi, ori stia ca-l urmareste din sala prietena; si ca sa nu o supere pe cea pe care a carat-o la spectacol, nu mi-a multumit, dar nici nu mi-a oferit o strangere de mana, cum ar fi fost normal. Iar ea i-a spus prietenei noastre comune Nicoleta, la care s-a cazat cand a venit la Braila, o citez: “Ce-i trebuie Manuelei, ca ea s-a maritat!” adica eu sa stau ca intr-o inchisoare pentru ca m-am maritat? Asa conceptie “open-mind” are ea despre casnicie si despre libertatea individului? Dar care era treaba ei, in ceea ce ma priveste? Am rugat-o eu cumva sa-si dea cu parerea? Sa-si vada de treaba ei si de viata ei! De ce s-a amestecat unde nu-i fierbea oala? A crezut ca daca dau un buchet de flori, atentez la prietenia ei cu el? Ce treaba au avut florile cu ea? Nu suporta sa vada ca prietenul ei artist primeste flori de la o femeie? Trebuie sa se invete, pentru ca artistii primesc flori la spectacole.
Actul Doi. Cand Mihailescu Ovidiu a vazut ca “s-a schimbat la fata”, a sarit sa-l sustina si mi-a zis: “Nu acum se dau florile! florile se dau la urma, dupa spectacol”. Pe el nu l-a solicitat nimeni sa-si dea cu parerea dar, s-a solidarizat cu lipsa de bun simt a lui si i-a tinut isonul. Obraji “subtiri”. Extrem de “subtiri”. Soricizati, nu gluma. Ii raspund lui Mihailescu: sa iti asculti singur folk-ul pe care-l canti, nu as fi venit la spectacol daca stiam ca vei folkui la un loc cu el. Eu nu eram obligata sa ascult altceva decat aveam chef si pentru care ma dusesem la Chira-Chiralina. Tinerele talente au cantat binisor, dar pe ele eram pregatita sa le ascult! Nu si pe tine Vacarule Nelu! Parca asa se cheama un album de-al tau pe romaneste! Asa ca, am dat florile unui om cu mintea incuiata, cu vederile inguste si lipsit de cel mai elementar bun simt, si am plecat, fiindca ma plictisisem ingrozitor ascultandu-ti folkul si vazandu-te cum transpiri, agitandu-te peste masura. Iar daca erai open-minded, asa cum ii plac oamenii lui, ti-ai fi inghitit cuvintele, chiar daca voiai sa fii solidar cu prietenul tau de cantare, nu ma trimiteai pe mine sa stau frumusel in bancuta, si sa astept sa iti termini tu lalaiala folkista, ca sa ii ofer florile lui.