Insotitor din Singuratate


Sa zicem ca maine ar reveni dictatura in Est, pentru alte cateva zeci de ani. Am acumulat oare, in aceste doua decenii de libertate, suficiente instrumente de reflectie si actiune pentru a o respinge curajos sau, daca nu, pentru a invata sa traim altfel in ea? Au fost publicati toti filozofii, in editii complete. Cam toti scriitorii si cam toti teoreticienii stiintei. Toate golurile sau rafturile lipsa din bibliotecile noastre au fost umplute. Suntem mai pregatiti pentru o confruntare cu istoria? Ipoteza mea e ca am fi exact in acelasi punct in care ne-am aflat in 1947. Impotriva ideii comune, cartile nu sunt instrumente de formare. Caracterul si virtutile civice (de natura solidaritatii, curajului) nu se formeaza din singuratatea lecturilor. Fapturile cele mai naive din lume sunt probabil editorii romantici, care vor sa se legene in iluzia ca formeaza natiuni si intaresc etic popoare, ca niste agenti ai psyche-ului colectiv. Dar o carte e un salvator personal si nimic mai mult. Nu e lumina de Paste, care se raspandeste din om in om si cuprinde multimea intr-o jerba de luminite in miscarea lor mistica spre case. O carte e un insotitor din singuratate. Merge cu tine o bucata de drum (o zi, o saptamana), apoi o lasi in urma. Cateva carti, doua sau trei, te insotesc o viata, dar nici pe ele nu le poti convoca atunci cand survin lucruri ultimative. In general, cartile nu sunt agenti ai realului. Nimic nu se poate învata din ele, fiindca istoria nu e un cumul de trepte conducand la un paroxism, ca in teoria progresului a lui Condorcet. Dimpotriva, totul ne indreptateste sa credem ca inmagazinarea erudita e ultima iluzie pioasa a Luminilor, ca un contact solid cu ideile nu e o garantie de caracter sau de umanitate, si ca marile hecatombe ale istoriei nu au fost produse de analfabeti. Un editor mândru sa fie editor este ceva ridicol. Nu exista pe lume vocatie de editor, cum nu exista vocatie de bacan. In a vinde carti si a vinde carnati e o diferenta de grad, si orice editor care nu-si da seama ca e un negustor de carti e o faptura in fond ridicola. Daca maine ar reveni dictatura in Est, maine dimineata suntem pierduti. Ne-am afla riguros în acelasi punct.